primăvara înflorită cu emoții

Ai emoții?
Ce fel de emoții?

Emoțiile sunt multe și fiecare are simțul și însemnătatea ei. Emoțiile sunt precum plantele.
Eu mereu am fugit de responsabilitatea creșterii unei plante doar din pricina faptului că necesită o altfel de atenție, mult mai ușoară decât atenția unui om, dar e ceva în plus. Îmi era teamă că nu am timp sau că uit să o îngrijesc și să îi ofer singurele surse de viață, apă, lumina, aer și afecțiune. Îmi era teamă că după scurt timp va muri.

Așa facem și noi oamenii, ce considerăm că este mai ușor, să fugim de emoții. Una dintre cele mai puternice emoții ale secolului este frica, teama. O resimțim aproape zilnic în orice dar cel mai rău atunci când un fapt sau o acțiune nu este reală, frica de necunoscut.

Eram zilele trecute la masă cu o mătușa și venise vorba cumva despre zborurile cu avionul. Ea a menționat că îi este groaznic de frică de zbor. Iar eu o întreb dintr-o mare curiozitate dacă a zburat vreodată și îmi răspunde sincer că nu a zburat niciodată și nici nu și-ar dori căci îi este frică. Atunci, am venit cu întrebarea secolului : ” Cum puteți să spuneți că vă este frică de ceva ce nu ați încercat nici măcar odată în viața dumneavoastră?”. Frica de necunoscut. Doar pentru că știi că poate reprezenta un pericol, tu ți-ai spus ție și minții tale că îți este frică de x și y. Orice poate reprezenta un pericol pentru noi oamenii. Cum ar fi să nu mai mâncăm, căci exită pericolul să ne înecăm cu mâncare? Cum ar fi să nu mai facem copii de frica de moarte? Cum ar fi să nu ne mai urcăm în mașină de frica de accidente? Cum ar fi să nu mai ieșim deloc din casă de frică că absolut orice ni se poate întâmplă? Cum ar fi?

Recunosc cu un ochi deschis că și mie îmi este teamă de necunoscut, de moarte și uneori și de zbor, în ciuda faptului că zbor de peste 7 ani. Dar în secunda următoare îi spun creierului meu că este doar o impresie fadă asupra acelui fapt sau eveniment și încerc să îmi mut gândurile într-o carte, într-o mâncare, într-un outfit sau departe la sală. Încerc să vorbesc cu mine mai mult și să îmbrățișez cu drag tot ceea ce am făcut până acum, toate deciziile bune și rele pe care le-am luat și de ce, ce aș vrea să vizitez în următoarea vacanță deja stabilită, să pregătesc materialele pentru următoarea sesiune de coaching de grup, cu entuziasm să citesc capitolul următor din cartea mea preferată, și multe activități care îmi estompează gândurile negative care mă pot cu ușurință limita de a mă bucura de tot ce mă înconjoară.

Mirosul pomilor încălziți de primăvară îmi mângâie sufletul și îmi amintește cu tărie de momentele de acasă când abia așteptam primăvara căci știam că pomii se pregătesc pentru coacerea fructelor și puteam ieși în aventurile de furat mere, cireși sau prune.

Mai sunt câteva zile dintr-un Martie încă ușor rece dar și-a lăsat ceva culoare în pomi și un zâmbet în inimile noastre. Ne pregătim mental căci urmează zile din ce în ce mai călduroase. Deci ce emoție simți? Și dacă o simți, o lași să pătrundă întru totul în mintea și inima ta, indiferent de emoție?

Eu simt o mare bucurie și, în drum spre sală, mă opresc aproape la fiecare copac să miros crengutele împodobite în alb sau roz îmbibate în cel mai proaspăt miros de primăvară, o mireasmă pe care nu o găsești la Sephora. Las emoția să își printeze un zâmbet scurt pe față dar de durată în suflet. Fericirea vine în cele mai mici lucruri, precum valurile. Te urci pe unul, te bucuri și ești mândru de puterea ta, după care cazi doar ca să te poți bucura de următorul val. Dacă ai fi pe același val, fericirea și-ar pierde din valoare.

După un timp m-am decis că vreau verdeață în casă, și, în ciuda fricii mele de a pierde ceva ce nu am avut niciodată, am luat un trandafir japonez care să semnifice începutul nostru în relație, o plantă ușor de întreținut. Am învins frica prin a mă împacă cu ea și a-mi demonstra că nu pot pierde ceva ce nu am. A împlinit un an și 5 luni și are câțiva centimentri peste un metru, iar când înflorește îmi dovedește împăcarea mea cu frica si decizia bună pe care am luat-o. Frica, cea care era de moment, timp de un an și 5 luni, mi-a oferit în schimb numai bucurie, cu fiecare centimentru în plus, cu fiecare frunză de un verde proaspăt, cu fiecare floare puternic lovită de un roșu pasional, mă bucură enorm. Frica de a o pierde este tot acolo, e cu mine, dar las verdeața și roșul puternic să mă bucure. Este cu mult peste frică. Dar m-am împăcat cu ea.

Împacă-te cu tine dar și cu emoțiile tale. Imaginează-ți o chiuventă plină cu vase adunate de vreo 2-3 zile și cum te-ai simți când trebuie să le speli? Așa și cu emoțiile, dacă nu le lași să te învăluie și să fie simțite cum ar trebui, ele se adună și mai rău fac. Este mult mai greu să le speli după atât timp in care ai ingnorat emoția, nu este imposibil, dar este mai greu. În special cu frica, dacă se adună una peste alta, iar într-o zi vei exploda precum o bombă cu victime colaterale. De ce ar trebui să sufere ceilalți pentru bombă pe care tu creat-o?

Frică, supărare, anxietate, tristețe, bucurie, extaz, entuziasm ș.a. toate își au timpul lor, simțul lor dar și menirea lor. Îmbrățișează-le și tot ție îți va fi bine, îți va crea o stare de bine, de împăcare cu tine. Este un moment fresh, mai curat decât atunci când îți iei o piatră de pe suflet.

Când ești cu emoțiile în vânt
Dar cu frică în gând
Nimic altceva nu te va bucura
Și sentimentul va dispărea.

Da mai departe:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

sixteen + eighteen =